Principalele efecte negative ale apei dure. Cum se combat

Apa dură poate cauza probleme serioase instalațiilor sanitare și electrocasnicelor (mașină de spălat vase sau rufe, boilere, filtre de cafea și altele). Din fericire, gradul de duritate al apei poate fi măsurat, iar în funcție de rezultate se pot lua măsurile adecvate astfel încât instalațiile sanitare și electrocasnice care utilizează apă din rețea să fie protejate. În cele ce urmează îți arătăm care sunt principalele efecte negative ale apei dure și-ți oferim soluțiile prin care acestea pot fi combătute.

• Ce este duritatea apei
• Cum recunoști apa dură
• Ce probleme sunt asociate cu apa dură
• Apa dură implică costuri suplimentare
• Dedurizarea apei
• Cum alegi dedurizatorul pentru apă
• Ce se întâmplă dacă bei apă dură

Ce este duritatea apei

Termenul de apă dură este folosit pentru a descrie apa care conține cantități mari sau foarte mari de minerale naturale, care au tendința de a se acumula și depune. În principal, este vorba despre calciu și magneziu, la care uneori se mai pot adăuga mangan, fier, dar și alte minerale. Orice sursă de apă dulce poate intra în categoria unei ape dure. Poți avea apă dură și dacă sursa de alimentare este rețeaua publică la care este conectată locuința sau dacă este obținută dintr-o sursă proprie, din pânza freatică prin forarea unui puț.

Se poate afirma că singura apă pură (fără minerale) este cea de ploaie sau cea distilată. Cu excepția acestora, toată apa conține și minerale, în proporții și concentrații foarte diferite. Este un fenomen normal, generat de circuitul natural al apei în natură. În cursul acestui proces, apa  poate trece prin zone cu minerale solubile, iar acestea sunt preluate cu ușurință și transportate de cursul de apă. Fenomenul este unul continuu care transformă apa pură în apă dură.

Cu toate acestea, nu toate sursele de apă provoacă probleme, pentru că au un grad de concentrație al mineralelor diferit. Mai mult, acesta poate varia chiar și pentru aceeași sursă de apă, fiind influențat de o multitudine de factori, în principal legați de structura solului și subsolului, condițiile de climă și temperatură. Pentru a exprima și cuantifica duritatea apei, se utilizează mai multe unități de măsură. În România, cel mai des este utilizată varianta germană sau grade germane (°dH), dar aceasta poate fi exprimată și cu alte unități de măsură (grade franceze, mmol, ppm). Toate exprimă însă o concentrație, respectiv cantitatea de carbonat de calciu, la care se pot adăuga sau nu și alte minerale, dintr-un litru de apă.

Gradul de duritate al apei este măsurat, în mod obișnuit, în miligrame masă uscată, reprezentată de calcar, magneziu și alte minerale, într-un litru de apă (mg/L). În funcție de aceste valori, apa poate să fie:

• apă pură numită și foarte moale cu valori de la 0 la 4 grade germane;
• apă de duritate medie, între 4 și 8 grade germane, ceea ce ar corespunde unei concentrații de minerale de cel mult 60 mg/l;
• apă cu un grad de duritate mediu, cu valori cuprinse între 8 și 12 grade germane;
• apă de duritate moderată, între 12 și 18 grade germane, corespunzător unei concentrații de minerale care nu depășește 120 mg/l;
• apa dură care poate produce probleme reale începe de la 18 grade germane, până la 30, și poate avea o concentrație de cel mult 180 mg masă uscată la un litru;
• apa foarte dură este cea care are peste 30 de grade germane, respectiv o concentrație de minerale care depășește 180 mg/l.

Problemele apar mereu în timp, dar cu cât apa are un grad de duritate mai mare, cu atât acestea se instalează mai repede și sunt mai intense. De la un nivel de duritate care pleacă de la 12 grade germane în sus, depunerile de minerale din apă produc neajunsuri.

Cum recunoști apa dură

Testarea este singura modalitate prin care se poate stabili exact gradul de duritate al apei. Aceasta se poate face cu soluții chimice special destinate acestui scop sau într-un laborator de analize. Mai trebuie spus că gradul de duritate al apei poate varia, în cazul aceleiași surse. Variațiile apar ca urmare a temperaturii exterioare, precum și a volumului precipitațiilor dintr-un anumit interval de timp. Vara și în perioadele secetoase duritatea apei crește, iar în sezonul rece și în perioadele foarte ploioase scade.

Deși doar un test poate spune care este exact nivelul concentrației de minerale dizolvate în apă, prezența acestora este vizibilă. Un indicator simplu care arată duritatea apei sunt petele albe pe robineți, pereții cabinei de duș sau pe paharele scoase din mașina de spălat vase (așa-numitul test al paharului). În plus, apa dură are un gust neplăcut, ajunge la fierbere mai lent, alterează gustul mâncării și al legumelor puse la fiert, în combinație cu săpun, șampon și detergenți nu face spumă, lasă pete albicioase vizibile pe hainele negre sau în nuanțe închise, anulează strălucirea celor colorate și le îngălbenește pe cele albe.

Vezi 👉 AICI sisteme de testare pentru duritatea apei

Ce probleme sunt asociate cu apa dură

Acumulările de pe căzi, duș, chiuvete și robinete cauzate de apa dură sunt doar o mică parte a problemelor. Cele mai mari neajunsuri apar la instalațiile sanitare, la centrala termică și la electrocasnice, de la mașina de spălat rufe până la stația de călcat. De-a lungul timpului, mineralele din apa dură se acumulează și se depun în interiorul țevilor de alimentare și scurgere, ceea ce poate duce la îngustarea acestora, reducerea debitului de apă și la fragilizarea lor ca urmare a stresului crescut asupra țevilor și accesoriilor. În mod special, trebuie menționat faptul că apa dură scade semnificativ randamentul centralelor termice.

De asemenea, depozitele de minerale pot face ca aparatele care folosesc apă să funcționeze mai puțin eficient și să se uzeze mai repede.

Este bine de știut că apa caldă care are un grad ridicat de duritate accelerează depunerile de minerale pe pereții conductelor, pe rețeaua de încălzire a boilerului și pe tamburul mașinilor de spălat rufe și vase, în condițiile în care acestea folosesc des apă caldă. În timp, apa dură face să dispară luciul fliselor de faianță, mătuiește porțelanul obiectelor sanitare și înfundă para dușului. Acesta din urmă este unul dintre cele mai evidente probleme pe care le provoacă apa dură, toate celelalte fiind relativ lent și mai greu de sesizat.

Și asta nu este tot. Ca urmare a mineralelor prezente în apă, produsele degresante nu funcționează, astfel că este favorizată formarea dopurilor care au tendința de a solidifica, în țevile de scurgere. Nici hainele nu scapă. Apa dură le deteriorează și decolorează foarte repede și favorizează scămoșarea lor, pentru că fibrele țesăturilor au de suferit.

Vezi 👉 AICI toate soluțiile pentru dedurizarea apei

Apa dură implică costuri suplimentare

Deși la prima vedere efectele asupra bugetului provocate de apa dură nu par importante, în timp, acestea se acumulează și sunt semnificative.

Pentru a obține rezultate la spălat, de exemplu, vei avea nevoie de apă mai multă, la temperatură mai ridicată, dar și de mai mult detergent. La fel și pentru vase, indiferent dacă le speli cu mâna sau în mașină. În plus, va fi necesară utilizarea de produse cu efect anticalcar pentru a proteja electrocasnicele, iar acestea implică costuri suplimentare constante și poluează. Reparațiile de care au nevoie instalațiile sanitare sunt frecvente și mai ample, iar durata de viață a electrocasnicelor, de la mașină de spălat la boiler, mult mai scurtă. În general, apa dură poate duce la instalații mai puțin eficiente care au nevoie de mai multe reparații dacă apa este dură, comparativ cu utilizarea unei ape sărace în minerale solubile.

La toate acestea se adaugă un consum de energie mai mare pentru a încălzi apa. Efectul este evident la centralele termice care folosesc apă dură, prin creșterea cu circa 15% a consumului de energie. Efectele negative se răsfrâng și asupra radiatoarelor și rețelei de încălzire la nivelul pardoselii, care se pot înfunda sau fisura.

Găsești AICI soluții de curățare pentru filtrele de apă și sistemele de dedurizare potrivite pentru instalații termice sau sanitare

Dedurizarea apei

Pentru apa dură soluții există, iar procedeul impune utilizarea unor stații de dedurizare care se montează pe coloana de admisie a apei, astfel că toată apa utilizată în locuință, indiferent de scop, să nu conțină minerale care se pot depune. Practic, stația elimină ionii de calciu și magneziu din apă, iar prin aceasta dispare efectul de sedimentare, precum și toate celelalte neajunsuri provocate de apa dură.

Cea mai utilizată, dar și cea mai eficientă metodă de dedurizare a apei este printr-un schimb de ioni. Mineralele din apa dură sunt sub formă de ioni, pe această proprietate bazându-se și principiul de funcționare al stațiilor folosite pentru dedurizarea apei. Concret, schimbul de ioni presupune înlocuirea celor de calciu și magneziu cu ai altor minerale care nu se mai depun și nu afectează proprietățile organoleptice ale apei. Cel mai des mediatorul este o rășină care captează ionii de calciu și magneziu, eliberând în locul lor ioni de sodiu. Stația funcționează independent, nu are nevoie de atenție decât ocazional, printr-un mecanism de valve acționate electromecanic sau volumetric și programabile în funcție de timp sau volumul de apă moale necesar pentru consum.

Stația are nevoie de o realimentare periodică cu pastile de sare, din care sunt extrași ionii de sodiu, iar mineralele care se depun sunt eliminate printr-un sistem de scurgere, împreună cu o cantitate mică de apă reziduală. Unele stații realizează automat acest proces de regenerare, altele au nevoie de comandă manuală. Este bine de știut că prin dedurizare crește nivelul de sodiu, acest aspect putând fi evitat prin utilizarea pastilelor de potasiu, magneți, acid citric sau alte mijloace de reducere a concentrațiilor de calciu și magneziu.

Sistemele care realizează acest proces sunt cu atât mai necesare în cazul surselor directe de apă. Este bine de știut că se găsește doar apă dură în fântână, în puțurile de adâncime sau geotermale, iar pentru a crește eficiența stațiilor, apa din aceste surse trebuie purificată prin eliminarea tuturor impurităților.

Alternativa la stațiile de dedurizare o reprezintă un filtru pentru apa calcaroasă, acesta putând oferi apă pentru consum lipsită de ionii de calciu, sau protecția unor aparate electrocasnice, dar care nu va putea feri țevile prin care circulă apa de efectul de depunere. Pentru a reduce cât mai mult efectele, ar fi necesară montarea unui filtru de apă calcaroasă pe țeava de alimentare pentru fiecare aparat care folosește apă (centrală termică, mașină de spălat etc.).

Procesul în oricare dintre variante generează și o modificare a pH-ului. Astfel, pH-ul apei dedurizate scade, ceea ce contribuie suplimentar la procesul de protecție a instalațiilor.

Alege modelul de FILTRU sau REZERVE necesare

Cum alegi dedurizatorul pentru apă

O stație de dedurizare a apei se alege în funcție de două criterii importante:

• gradul de duritate al apei care aprovizionează locuința;
• volumul de apă mediu consumat pe zi în gospodărie.

Singura întreținere necesară este reîncărcarea periodică cu pastile de sare a rezervorului de saramură al stației. Costurile legate de această operație sunt minime și se compensează cu beneficii prin reducerea consumului de energie, creșterea randamentului electrocasnicelor, centralei termice și boilerului, prelungirea duratei de viață a acestora.

Un alt aspect de care depinde alegerea stației optime este spațiul disponibil pentru instalarea acesteia. Există însă sisteme și modele de dedurizatoare simple, compacte sau cu multifiltrare, care pot răspunde eficient la orice situație. Stațiile de dedurizare nu trebuie confundate cu cele de filtrare, deși acestea includ și filtre care îndepărtează toate impuritățile.

Ce se întâmplă dacă bei apă dură

Riscurile pe care le-ar putea presupune consumul de apă dură depind, în mod esențial, de gradul de duritate al acesteia și de cantitatea și frecvența consumului.

Un principal efect negativ este un aport prea ridicat de minerale, care pot avea un impact asupra sănătății rinichilor. Se consideră că aportul de apă dură, constant, poate afecta chiar și smalțul dinților, favorizând apariția cariilor. Nu în ultimul rând, gustul acesteia nu este foarte plăcut, având o tentă metalică sau sălcie. Utilizarea apei dure pentru baie poate afecta pielea, provocând uscarea acesteia și modificând pH-ul, ceea ce poate duce la apariția iritațiilor, a eczemelor sau favorizează apariția unor micoze cutanate.

În replică, în funcție de conținutul de minerale, apa dură poate furniza suplimente utile de calciu și magneziu care ar putea fi utile organismului dacă sunt respectate dozele zilnice recomandate.

Vezi 👉 AICI toată oferta de stații de osmoză și lămpi de dezinfectare pentru apă

Îndepărtarea excesului de minerale din apă aduce beneficii, atât pentru instalații, dar și pentru electrocasnice. La fel de important este că apa moale, dedurizată este mai plăcută pentru utilizare, fie că este vorba despre baie, duș sau spălatul rufelor. Chiar și mâncarea are un gust mai bun, pentru că apa dedurizată este potabilă. Nu în ultimul rând, reducerea consumului de energie este un detaliu care cântărește mult în favoarea utilizării stațiilor de dedurizare.

Sursa foto: Shutterstock.com